Acasa Despre Noi Servicii Medicale Echipa Medicala Galerie Foto Video Parteneri Contact Pagina Pacientului EN

Clinica Somesan - Servicii Medicale Baia Mare
 
Rezultate Medicale


Cod Acces:

Servicii Medicale
» Alergologie si Imunologie Clinica
» ATI
» Bronhoscopie
» Cardiologie
» Chirurgie Generala
» Chirurgie Pediatrica
» Chirurgie Plastica si Estetica
» Chirurgie Toracica
» Chirurgie Vasculara
» Consiliere nutritionala
» Dermatologie
» Diabet si Boli de Nutritie
» Diagnostic al Afectiunilor Mamare
» EMG + EEG
» Endocrinologie
» Endoscopie digestiva
» Epidemiologie
» Examinari medicale siguranta transporturilor
» Explorari functionale
» Farmacie cu Circuit Deschis
» Farmacie cu Circuit Inchis
» Fiziokinetoterapie - Recuperare
» Gastroenterologie
» Genetica Medicala
» Ginecologie
» Hematologie
» Laborator de Analize Medicale
» Masaj
» Maternitate
» Medicina Fizica si Balneologie
» Medicina Interna
» Medicina Muncii
» Nefrologie
» Neonatologie
» Neurochirurgie
» Neurologie
» Neurologie pediatrica
» Oftalmologie
» Oncologie
» ORL
» Ortopedie
» Ortopedie Pediatrica
» Pediatrie
» Pneumologie
» Pneumologie Pediatrica
» Psihiatrie
» Psihologie
» Radiologie Dentară
» Radiologie si Imagistica Medicala
» Reumatologie
» Sali de Operatie
» Sterilizare
» Stomatologie
» Stomatologie - Chirurgie BMF
» Unitate de Transfuzie Sanguina
» Urologie
Pneumologie

Activitatea de PNEUMOLOGIE se desfasoara în cabinetele de specialitate unde oferă consultații  Dr. FILIP ANDREEA SUSANA, Dr. GORON MONICA, Dr. JAGER ANCA GEORGIANA și Dr. SOMEȘAN IOAN ALEXANDRU

ASTMUL BRONŞIC

Ce este astmul bronsic?

Este o boala cronica inflamatorie ce afecteaza bronhiile. Pe fondul inflamatiei cronice din bronhii se produc episodic crize: spasme ale bronhiilor, care le îngusteaza brusc si pacientul simte ca se sufoca, îi este mai greu sa expire decât sa inspire aer, se aud zgomote (suieraturi) la respiratie.

Ce provoaca astmul?

De cele mai multe ori, astmul este o alergie respiratorie, pe care o fac cei predispusi (cu teren atopic). Exista o transmitere ereditara a acestei predispozitii, drept care în aceeasi familie se pot întâlni mai multi pacienti cu astm sau cu alte forme de alergie (rinita alergica, eczema, alergie la aspirina).
Boala începe sa se manifeste la un moment dat, fie cu ocazia unei viroze, fie cu ocazia expunerii la alergeni aerosolizati (polen de exemplu). Bronhiile inflamate reactioneaza exagerat fata de particulele inhalate, care provoaca o îngustare brusca a bronhiilor: apare o criza de astm, destul de usor de recunoscut de catre medicii care vad pacientul. Totusi, este posibil ca primele crize sa fie trecute cu vederea si sa fie apoi relatate de pacient ca "raceli frecvente", pentru ca pacientul acuza nas înfundat si tuse ca la o raceala, dar niciodata febra.
Odata începuta, boala are o evolutie cronica. Ea este prezenta permanent în bronhii, dar este resimtita de bolnav numai în timpul crizelor. Între ele, pacientul se poate simti bine si se poate crede sanatos.

Cum se manifesta astmul?

Prin crize de sufocare însotite de suiraturi în piept, de tuse care se poate însoti de eliminarea unei spute albicioase gelatinoase. Uneori pacientii au senzatia ca "îi strânge pieptul" sau ca "respira ca printr-un tifon". Boala debuteaza de obicei la tineri sau chiar la copii. Exista însa si pacienti la care boala debuteaza dupa 60 de ani.
Între crize, pacientul se poate simti perfect sanatos, sau poate avea o greutate în respiratie la efort. 
Boala poate îmbraca diverse grade de severitate. Atunci când este usoara, se poate manifesta prin crize rare, de mica intensitate si care pot trece de la sine. Daca boala este mai severa, crizele pot aparea mai frecvent, chiar zilnic, sau în timpul noptii, trezind pacientul din somn. Într-un astfel de stadiu, pacientul nu se simte bine nici între crize, acuzând oboseala la eforturi din ce în ce mai mici, hârâiala permanenta în piept, tuse.
Un pacient care de obicei face crize rare poate trece printr-o perioada de agravare a simptomelor, adesea declansata de o viroza respiratorie sau de o expunere la un alergen (de exemplu, înflorirea plopilor). Atunci, el face o exacerbare a bolii, care de obicei îl îndeamna sa se adreseze medicului.
Inflamatia din bronhii este prezenta în permanenta la astmatici. Cu cât ea este mai puternica, cu atât crizele sunt mai frecvente si mai severe, ducând la manifestari cronice.

Cum se pune diagnosticul de astm?

Diagnosticul se pune pe baza manifestarilor clinice, a istoricului sugestiv si a spirometriei (masurarea capacitatii respiratorii).
Diagnosticul este usor la pacientii tineri, nefumatori, care acuza crize tipice de sufocare însotita de suieraturi în piept si eventual de tuse cu expectoratie alba lipicioasa. Lucrurile nu sunt la fel de usoare la pacientii mai în vârsta, mai ales daca sunt si fumatori, care acuza mai mult oboseala la efort sau crize de tuse decât crize de sufocare. În criza (uneori si în afara ei) medicul poate percepe cu stetoscopul raluri sibilante (suieratoare) în plamânii pacientului.
Spirometria este esentiala pentru diagnostic, pentru stabilirea severitatii bolii si pentru urmarirea evolutiei în timp. Pacientului i se cere sa sufle cu maxim de forta într-un aparat care masoara parametrii respiratori. Astmaticii pot avea spirometrie normala între crize, sau se poate identifica un sindrom obstructiv (se reduce un parametru numit VEMS). Foarte sugestiv pentru astm este cresterea sau normalizarea VEMS dupa inhalarea unui spray bronhodilatator.

Ce este de facut?

Masuri igienice.
Astmul fiind de cele mai multe ori o boala alergica, pacientul trebuie sa evite pe cât posibil sa inhaleze particulele care-i declanseaza criza. Cum de cele mai multe ori este imposibil sa se identifice ce anume provoaca criza (sau pentru ca pacientul reactioneaza exagerat la foarte multe particule), se recomanda unele masuri generale: 
- camera de dormit a astmaticului ar trebui sa fie austera si curata : sa nu aiba praf sau lucruri care tin praful (covoare, biblioteci, perdele), sa se aspire praful (de catre altcineva decât bolnavul) inclusiv de pe pereti. Perna, plapuma si salteaua trebuie sa fie din materiale sintetice (nu lâna sau puf).
- trebuie evitate plantele de apartament, mai ales cele cu flori, dar si cele care întretin mucegai pe pamânt sau ghiveci. Violetele de Parma par sa fie printre cele mai alergizante plante;
- pestii din acvariu pot face rau indirect, prin purecii cu care sunt hraniti, care pot fi inhalati când sunt presarati deasupra apei;
- parul de animale (pisici, câini) pot agrava simptomele astmului.

Tratamentul de fond al astmului.


Astmul fiind o boala cronica, trebuie tratat permanent, nu numai în timpul crizelor. Un tratament corect de fond previne aparitia altor crize.
Tratamentul trebuie adaptat în functie de gradul de severitate a bolii, precizându-se astfel numarul medicamentelor si dozele lor.
Astmul nu este o boala vindecabila, dar este usor tratabila, obiectivul fiind ca astmaticul sa duca o viata normala, cu pretul administrarii unui tratament. 

Principii de tratament medicamentos: 
orice astmatic trebuie sa stie ca exista medicamente utile ca tratament cronic (tratament de fond) si alte medicamente utile doar în criza (tratament de salvare).
cea mai simpla terapie în astm este terapia inhalatorie (cu spray-uri). Ea trebuie privita nu ca tratament de ultima faza a bolii ci, dimpotriva, ca tratament de început. Spray-urile contin doze mici de medicamente care se duc numai în bronhii, neavând efecte generale (sunt de fapt un tratament local). Astfel, spray-urile sunt potrivite pentru tratamentul de lunga durata, fara sa aiba efecte adverse asupra întregului corp. Spray-urile nu creeaza dependenta; ele pot fi necesare toata viata pentru ca boala pe care o trateaza, astmul, este o boala cronica. Utilizarea corecta a spray-ului.
tratament de fond: corticoizi spray (în doza adaptata nivelului de severitate), salmeterol spray, montelukast, sau combinatii ale lor.
tratament de salvare: salbutamol sau atrovent, sub forma de spray (exista si solutie pentru aerosoli sau unele preparate injectabile).
cea mai simpla terapie: 
un spray cu cortizon folosit cu regularitate zilnic în doza prescrisa,
un spray cu salbutamol folosit la nevoie (criza de sufocare, tuse, senzatie de constrictie a pieptului sau orice alt simptom respirator). Daca nevoia este zilnica si depaseste 6-8 pufuri, înseamna ca boala nu e bine tinuta în frâu si tratamentul de fond trebuie amplificat.
teama de cortizon: de cele mai multe ori astmaticii se tem pe buna dreptate de cortizonul folosit pe perioade lungi de timp. Este adevarat ca apar efecte adverse osoase, metabolice, gastrice, ale pielii la cortizonul sub forma de pastile sau injectii. Nu însa si la spray, care are o doza foarte mica de cortizon si, fiind administrat ca spray, nu are efect pe întregul organism.

 

Tratamentul astmului în exacerbare.

 

Cea mai buna preventie a crizelor si exacerbarilor este un tratament de fond corect. Chiar si asa, astmaticii pot avea perioade proaste, uneori în acelasi sezon, când boala se agraveaza. Este necesar un consult medical si o spirometrie, pentru aprecierea gravitatii exacerbarii. Uneori situatia poate impune internarea în spital. Indiferent de cât de bine se simteau anterior, astmaticii pot beneficia de o cura scurta (7-10 zile) de prednison (cortizon pastile), care îi scoate din impas, fara a avea efecte negative pe termen lung. Mai pot fi utile: cresterea dozei de cortizon spray, cresterea dozei de spray bronhodilatator sau asocierea mai multor tipuri de bronhodilatatoare.

Bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC)

Ce este BPOC?

BPOC este o boala respiratorie cronica ce afecteaza atât bronhiile (bronsita cronica) cât si plamânii (emfizem) si se manifesta prin îngustarea progresiva si ireversibila a bronhiilor, ceea ce se însoteste de o scadere progresiva a capacitatii respiratorii.

Ce provoaca BPOC?
Fumatul este principala cauza a BPOC! În marea majoritate a cazurilor, BPOC apare la fumatori, dupa vârsta de 40 de ani. Nu toti fumatorii fac BPOC, dar s-a constatat ca o proportie de 10-15% dintre ei, care au probabil o predispozitie înca neprecizata, reactioneaza exagerat la fumul de tigara. Rezultatul este o inflamatie cronica a bronhiilor si plamânilor care se soldeaza cu îngustarea progresiva a bronhiilor si distrugeri ale peretilor alveolelor pulmonare (emfizem). 
În afara de fumat, BPOC mai poate fi favorizat de poluarea atmosferica, de fumatul pasiv (la nefumatorii care respira fumul altora), sau de sistemele de încalzire cu carbuni.

Cum se manifesta BPOC?
Fumatorii considera ca este normal sa tuseasca, de aceea tusea, desi este prezenta la multi pacienti cu BPOC, nu-i alarmeaza. Pe masura ce bronhiile se îngusteaza si capacitatea respiratorie se reduce, bolnavii încep sa resimta o lipsa de aer (dispnee) la eforturi pe care anterior le faceau usor. Adesea, când oboseala la efort este destul de suparatoare ca sa se adreseze medicului, capacitatea respiratorie a scazut deja la jumatate. Pe fondul acestei reduceri a tolerantei la efort pot aparea crize de sufocare (confundate de unii cu astmul) si frecvente episoade infectioase respiratorii, mai ales iarna, când pacientul tuseste mai mult si expectoreaza purulent.
Adesea, BPOC este depistata cu ocazia unui asemenea episod infectios supra-adaugat.
Cu timpul, pe masura ce boala progreseaza, dispneea este resimtita la eforturi din ce în ce mai mici, pâna când ajunge invalidanta, tintuind bolnavul în casa. Imobilitatea indusa de boala determina depresie si nervozitate. Cu timpul, pot aparea si complicatii din partea inimii: picioarele se umfla, buzele se învinetesc, iar pacientul pare sa se ocupe exclusiv cu respiratul. Fara tratament, BPOC determina reducerea prematura si severa a capacitatii respiratorii, ceea ce duce la invaliditate si moarte prematura. 
S-a apreciat ca în urmatorii 20 de ani mortalitatea prin BPOC va creste atât de mult încât o va depasi pe cea prin boli cardio-vasculare.

Cum se pune diagnosticul de BPOC?
Boala trebuie suspectata la toti fumatorii care acuza dispnee la eforturi moderate. Pentru un diagnostic corect, ca si pentru evaluarea severitatii si a evolutiei în timp, este indispensabila spirometria (masurarea capacitatii respiratorii). Pacientului i se cere sa expire în aparat cât de profund si de puternic poate. Spirometria evidentiaza un sindrom obstructiv bronsic, cu reducerea unui parametru numit VEMS. Severitatea bolii se apreciaza în functie de reducerea VEMS. De cele mai multe ori, pacientii ajung la medic când VEMS ajunge deja în jur de 50% din normal. 
BPOC este o boala ireversibila; de obicei interventia terapeutica nu reuseste sa readuca capacitatea respiratorie catre normal, ci doar sa-i stopeze scaderea în continuare; prin urmare, depistarea precoce a bolii este foarte importanta.

Cum se trateaza BPOC?
Obiectivele tratamentului: odata constituita, aceasta boala nu mai da înapoi; tratamentul nu poate face decât sa stopeze declinul parametrilor spirometrici (VEMS) si sa amelioreze dispneea de efort resimtita de pacient. Desi par neînsemnate, aceste realizari sunt majore pentru un bolnav imobilizat în casa, daca în urma tratamentului el reuseste sa iasa în lume si sa se ajute singur.
abandonul fumatului. Prima masura de tratament este oprirea factorului determinant al bolii, fumatul. Pacientul trebuie sa înteleaga ca boala sa este produsa de fumat, iar oprirea acestui obicei îi aduce beneficii directe si
tratament medicamentos cronic. Bronhodilatatoare administrate cu regularitate, cu un singur medicament sau mai multe (salbutamol spray, atrovent spray, teofilina retard pastile). Cele mai utile sunt bronhodilatatoarele inhalatorii cu actiune prelungita (salmeterol, tiotropium). Pentru stadiile moderat si sever, este utila asocierea unui spray cu cortizon. Aceste medicamente pot ajuta efectiv pacientii prin ameliorarea simptomelor, prin rarirea episoadelor acute si prin încetinirea declinului functiei ventilatorii. Nu s-a dovedit ca alte medicamente, cum ar fi antitusivele, expectorantele sau antibioticele administrate preventiv ar avea vreo eficacitate. Vaccinarea antigripala toamna s-a dovedit însa foarte eficienta în prevenirea episoadelor acute virale. Utilizarea corecta a spray-ului.
tratamentul exacerbarilor. Consideram exacerbare a BPOC o perioada în care simptomele se agraveaza sau apar simptome noi: tusea se intensifica, devine productiva, cu expectoratie purulenta, dispneea se accentueaza încât pacientul oboseste la cele mai mici eforturi. Episodul poate fi declansat de o viroza sau de alti factori neidentificati. Medicul trebuie sa aprecieze daca exacerbarea se poate trata acasa sau este necesara internarea. Uneori exacerbarea poate fi atât de severa încât se impune internarea la terapie intensiva, la unii bolnavi fiind necesara ventilatia mecanica pentru a le salva viata. Tratamentul exacerbarilor presupune de obicei cresterea dozei de bronhodilatatoare si introducerea unui antibiotic si / sau cortizon administrat oral. În spital, bolnavii beneficiaza de oxigen si de tratamentul complicatiilor cardiace.

Ce mai trebuie sa stiti!
Fumatul poate provoca o întreaga serie de maladii, respiratorii dar si ale altor organe. Nu este rara asocierea BPOC cu un cancer pulmonar; combinatia bolilor agraveaza prognosticul, deoarece adesea bolnavii nu pot fi operati pentru cancer pentru ca au o capacitate respiratorie prea scazuta pentru a rezista interventiei, din cauza BPOC. Fumatul provoaca si cancer laringian sau al stomacului, dar favorizeaza multe alte tipuri de cancer. Fumatul provoaca ulcer gastric si îngustarea arterelor din întreg corpul, dar cele mai grave sunt afectarea arterelor coronare (care hranesc inima) provocând infarct miocardic, sau a arterelor picioarelor, ducând la arterita (scaderea irigarii picioarelor poate duce la moartea tesuturilor – gangrena – care poate impune amputarea unui picior). Nu în ultimul rând, fumatul îmbatrâneste pielea, accentueaza ridurile si îngroasa vocea.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar este una din cele mai grave consecinte ale fumatului!

Intr-o bronhie sau în plamân se dezvolta o tumora maligna, care evolueaza mult timp fara simptome. În dezvoltarea ei, ea poate invada structuri anatomice învecinate (inima, vase, coaste) sau poate trimite celule la distanta, în alte organe (creier, ficat, oase) producând metastaze.

Ce provoaca cancerul pulmonar?

Factor de risc principal: fumatul (desi nu sunt foarte multi fumatori care fac cancer, se stie ca cca 85% dintre bolnavii cu cancer pulmonar sunt fumatori). Fumul de tigara este un amestec ucigator de substante cancerigene care pot provoca mai devreme sau mai târziu cancerul. De aceea, riscul fumatorilor este cumulativ, cu cât fumeaza mai multa vreme, cu atât creste riscul de cancer. Invers, cei care abandoneaza fumatul au un risc din ce în ce mai mic de a face cancer, ajungând însa ca nefumatorii abia dupa 10 ani.

Cum se manifesta cancerul pulmonar?

Din nefericire, de multe ori cancerul pulmonar începe sa se manifeste când deja a evoluat mult timp în tacere, facând ca diagnosticul sa se puna adesea în faze avansate. Tusea (sau schimbarea caracterului tusei) este un simptom adesea neglijat de fumatori, care-l considera "normal". Expectoratia cu striuri de sânge sau chiar hemoptizia (expectorarea de sânge) sunt adesea atât de alarmante încât pacientul se prezinta la medic în aceeasi zi. Pacientii mai pot acuza dureri toracice persistente, scadere în greutate, lipsa poftei de mâncare, raguseala de aparitie recenta si care nu mai trece, lipsa de aer. Nici unul dintre simptome nu este tipic. De multe ori simptomele pot lipsi cu desavârsire iar problema se descopera cu ocazia unui control de rutina.

Cum se pune diagnosticul?

Radiografia pulmonara poate arata prezenta unei tumori sub forma unei pete de diverse dimensiuni într-unul din plamâni. Radiografia normala nu exclude însa prezenta unei tumori mici, ascunse în spatele inimii, de exemplu. Uneori poate aparea o pleurezie (acumulare de lichid în torace), care poate fi o complicatie a cancerului pulmonar.
Bronhoscopia este o investigatie esentiala pentru diagnostic. Ea poate pune în evidenta tumora dezvoltata în interiorul bronhiei, aduce informatii despre localizarea ei si despre posibilitatea de a se interveni chirurgical.
Prin bronhoscopie se poate face o biopsie din tumora, adica se poate "ciupi" un fragment de cca 1 mm3 din zona modificata, care se trimite la laboratorul de anatomie patologica. Aici se poate spune daca tesutul recoltat este canceros (malign) si din ce tip de celule este alcatuit. Biopsia bronsica (ca orice alta biopsie) nu provoaca cancerul, ea nu face decât sa puna în evidenta cancerul deja existent. În plus, prelevarea biopsiei nu determina "împrastierea" cancerului. 
Tomografia computerizata arata mai bine decât radiografia localizarea tumorii, permite sa se aprecieze extensia ei catre tesuturile vecine si eventuala prezenta a metastazelor. Tomografia computerizata nu poate înlocui însa bronhoscopia deoarece nu permite biopsia si evidentierea celulelor canceroase.
Punctia pleurala este indispensabila când tumora pulmonara este însotita de o pleurezie. Lichidul poate fi adesea hemoragic. Analiza celulelor din lichid poate evidentia celule canceroase.
Pot fi utile si alte investigatii: ecografia abdominala poate evidentia metastaze hepatice, scintigrafia osoasa pe cele osoase etc.
Diagnosticul de cancer este cert atunci când se gasesc celule canceroase în biopsia bronsica sau în secretiile aspirate în timpul bronhoscopiei sau în lichidul pleural.

 

Stadializarea tumorii.

Dupa ce se stabileste ca este vorba de un cancer pulmonar, medicul trebuie sa aprecieze pe baza investigatiilor care este stadiul bolii. De acesta depinde alegerea tratamentului potrivit ca si prognosticul. Stadiul se apreciaza în functie de marimea si pozitia tumorii (T), de prezenta ganglionilor (N) si a metastazelor (M). De exemplu, o tumora mai mica de 3 centimetri, care nu afecteaza decât o bronhie mica si este însotita de un mic ganglion pulmonar de aceeasi parte cu tumora, fara metastaze, este stadiul II, beneficiaza de tratament eficient si are prognostic bun. O tumora mare de 10 cm, care afecteaza o bronhie mare sau chiar traheea, se însoteste de un ganglion palpabil la baza gâtului si de metastaze în ficat este în stadiul IV, beneficiaza de putine optiuni terapeutice si are prognostic prost.

Tratament.

Din nefericire, cancerul pulmonar ramâne înca o reduta necucerita a medicinei moderne. Depistarea frecventa în stadii avansate si raspunsul modest la tratamentul anticanceros face ca vindecarea sa fie prea rar asteptata.
Cel mai bun tratament consta în operatie (cu excluderea completa a tesutului canceros, adesea un plamân întreg), urmata de chimioterapie citostatica (care se adreseaza posibilelor celule deja "plecate la plimbare" dar care înca nu s-au constituit în metastaze).
La fiecare caz în parte trebuie apreciat daca poate fi operat. Pentru aceasta, pacientul trebuie sa aiba o capacitate respiratorie acceptabila (astfel încât sa-i ajunga respiratia dupa operatie), sa aiba o inima suficient de sanatoasa, sa aiba o stare de nutritie acceptabila, dar mai ales trebuie ca tumora sa se afle într-un stadiu care permite operatia (de la I la IIIa). 
Pacientii care din diverse motive nu pot fi operati sunt îndrumati spre serviciul de oncologie unde se apreciaza daca beneficiaza sau nu de tratament citostatic. Multe servicii de oncologie nu accepta (pe buna dreptate) initierea acestui tratament agresiv daca nu exista o confirmare de cancer prin biopsie sau citologie. Tratamentul citostatic se administreaza în cure de 2-3 zile la intervale de 3-4 saptamâni. Se folosesc de obicei combinatii de 2 medicamente în 6 cure. Se poate asocia si radioterapia, care se face în sedinte în perioade de 10-15 zile succesive, directionata pe plamân sau pe un loc al unei metastaze (creier, de exemplu).
Citostaticele dau adesea reactii adverse serioase: varsaturi, stare proasta, caderea parului, anemie. Ele pot fi de cele mai multe ori depasite cu medicamente simptomatice dar mai ales cu convingerea pacientului ca boala cu care se lupta e mai serioasa decât efectele adverse. Pentru aceasta, bolnavul trebuie sa stie de ce boala sufera. De aceea, insistentele, cu care ne întâlnim frecvent, ale familiei de a ascunde pacientului adevarul nu sunt justificate.
Pacientii în stadii avansate, cu stare generala proasta, care nu se alimenteaza, nu au beneficii de pe urma chimioterapiei. În cazul lor balanta între beneficiu si reactii adverse este clar în favoarea ultimelor. Ei beneficiaza de terapie paleativa si simptomatica: terapia durerii, a tusei, a dispneei, consiliere psihologica.

Evolutie.

Cancerul pulmonar nu se vindeca singur. Netratat, el evolueaza de multe ori destul de rapid, cu accentuarea simptomelor, scadere în greutate, lipsa completa a apetitului, degradarea starii generale, ce merg catre deces în intervale ce variaza de la câteva luni la un an de la data diagnosticului. Exista totusi si cazuri care evolueaza spontan mult mai lent, dar si altele la care o complicatie (cum ar fi o hemoptizie masiva) poate duce brusc la moarte. Tratamentul combinat chirurgical si oncologic îmbunatateste mult lucrurile, supravietuirea se îmbunatateste cu câtiva ani. Cu cât tratamentul se face într-un stadiu mai precoce, cu atât cresc sansele de supravietuire.

 

Pe scurt...
Depistarea precoce a cancerului pulmonar schimba radical sansele pacientului. De aceea prezentarea la medic nu trebuie amânata daca apar simptome respiratorii.
Fumatul este "calaul" care ucide prin cancer! Daca alte boli legate de fumat mai dau ragaz pacientului "sa se caiasca", cancerul pulmonar este o cale fara întoarcere; de aceea cea mai buna profilaxie a cancerului pulmonar este abandonarea din timp a fumatului.

Tuberculoza

Ce este tuberculoza?

Este o maladie provocata de un microb, bacilul Koch, care afecteaza în principal plamânii, dar poate afecta si alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc).

Istoricul tuberculozei
Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute, ea însotind umanitatea din cele mai vechi timpuri (s-au gasit caverne în plamânii mumiilor egiptene). Ftizia a fost întotdeauna o boala grava, ce ducea de cele mai multe ori la moarte. Lupta cu boala se ducea cu odihna, hrana buna, cura sanatoriala la munte si, mai tâtziu, tehnici chirurgicale de colaps pulmonar. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evolutia tuberculozei, care a devenit o simpla boala infectioasa vindecabila. Din pacate, aura de dezgust si teama fata de fosta boala redutabila s-au pastrat si în zilele noastre. 
Robert Koch a descoperit bacilul care-i poarta numele pe 24 martie 1882, drept care în fiecare an de 24 martie, de ziua mondiala a tuberculozei, se organizeaza actiuni de popularizare a cunostintelor despre boala.

Tuberculoza în România
Tuberculoza este întâlnita la noi mai frecvent decât în alte tari europene: anual apar 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adica aproximativ 30.000 de bolnavi în toata tara (media europeana: 30 la 100.000 de locuitori). Tinerii barbati sunt cel mai frecvent afectati. În România exista o retea de unitati sanitare care îngrijesc tuberculoza, astfel încât oricine, în functie de domiciliul sau real, are acces la un spital de pneumoftiziologie si la un dispensar de profil, care-i pot asigura diagnosticul si tratamentul gratuit pâna la vindecare. În fiecare judet exista cel putin un spital si 5-7 dispensare de pneumoftiziologie.

Cum se transmite tuberculoza?
Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoza pulmonara, care înca nu a început tratamentul. El tuseste si arunca în atmosfera bacili vii, care vor fi inhalati de cei din jur. Cei mai afectati sunt co-locatarii bolnavului: familia, mai ales copiii, care sunt expusi mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectati si colegii de munca sau prietenii apropiati. Calea de transmitere este, deci, aeriana (nu prin mâncare, haine sau mâini murdare). Cei din jur inhaleaza bacilii si se infecteaza, fara sa se îmbolnaveasca. În plamânii lor, bacilii sunt înconjurati de o "bariera" de aparare care îi împiedica sa se dezvolte. Infectia cu bacili nu înseamna, deci, neaparat îmbolnavire de tuberculoza. Este însa posibil ca dupa un timp (luni sau ani de zile) "bariera" de aparare sa dispara, când organismul este slabit în diverse situatii: hrana insuficienta, prea multa oboseala, stress, alcoolism, cure de slabire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infectia HIV. Atunci bacilul se trezeste, începe sa se înmulteasca si produce în plamâni tuberculoza propriu-zisa. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infectie pentru cei din jur. 
Tuberculoza este ca o "bomba cu efect întârziat", intervalul între infectie si îmbolnavire fiind imposibil de precizat.
Copiii se pot îmbolnavi direct, fara un astfel de interval, prin contaminare de la parintii sau bunicii lor bolnavi (ei fac tuberculoza primara).

Cum se manifesta tuberculoza?
Simptomul cel mai caracteristic este tusea, care este persistenta (peste 3 saptamâni), se accentueaza progresiv si se însoteste de expectoratie. Bolnavii mai pot acuza febra sau stare subfebrila, scaderea poftei de mâncare, slabire, expectoratie cu sânge (hemoptizie). De cele mai multe ori simptomele apar insidios, iar multi pacienti întârzie sa se prezinte la medic sperând sa le treaca. Trebuie stiut însa ca în aceasta perioada cu simptome, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagiosi. Cu cât se duc mai târziu la medic, cu atât mai multa lume vor infecta în jur.

Cum se pune diagnosticul?
Orice om care are simptome sugestive de tuberculoza (mai ales tusea) trebuie sa se prezinte la medic. De obicei, i se recomanda un examen radiologic pulmonar care poate pune în evidenta modificari care pot fi date de tuberculoza. Pacientul trebuie atunci internat imediat într-un spital de profil, pentru a se stabili diagnosticul si a se începe tratamentul. Diagnosticul nu se poate pune numai pe baza radiografiei!
Pentru diagnosticul tuberculozei este esentiala evidentierea bacilului Koch în sputa. De obicei bolnavii expectoreaza usor si dau sputa la analiza. Pentru cei care nu expectoreaza poate fi necesara bronhoscopia pentru aspirarea secretiilor din bronhii. Din sputa se face un examen microscopic, cu rezultat rapid, si o cultura care poate dura si 2 luni. 
Examenele de sputa sunt esentiale atât pentru diagnostic cât si pentru urmarirea evolutiei sub tratament si pentru aprecierea vindecarii.

Tratamentul tuberculozei
Este recomandat ca tratamentul tuberculozei sa fie început în spital. Astfel, se pot identifica si corecta eventualele efecte adverse ale medicamentelor, pacientul are timp sa se refaca si sa învete cum trebuie luat tratamentul, dar mai ales este izolat de restul lumii pe perioada cât mai este contagios. Se apreciaza ca bolnavul nu mai este practic contagios dupa primele 2-3 saptamâni de tratament, dar având în vedere ca de obicei în acest moment el înca expectoreaza sputa cu bacili, pacientii sunt mentinuti internati cel putin 1 luna.
Tratamentul are doua faze: de atac si de continuare. În faza de atac bolnavul primeste de obicei, în spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol), pe care le ia în fiecare zi (sau cu pauza duminica - 6/7). Faza de atac dureaza 2 luni si la sfârsitul ei ar trebui sa nu se mai gaseasca bacili în sputa. Faza de continuare dureaza înca 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida si rifampicina) de 3 ori pe saptamâna (3/7). 
Pacientul este externat dupa 1-2 luni de tratament si trebuie sa se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, care-i va da în continuare tratamentul gratuit, îi va face controale periodice si îl va declara vindecat la sfârsitul tratamentului.
Este ideal ca tratamentul sa fie administrat sub directa observare a cadrelor medicale pe toata durata lui (DOT-directly observed treatment). Pacientul ar trebui sa înghita medicamentele în fata asistentei care îi da doza pe o zi. DOT este obligatorie în spital si este de dorit sa se desfasoare si în ambulator. Având în vedere ca multe dispensare de pneumoftiziologie sunt la distanta de localitatile de domiciliu ale pacientilor, este bine sa se colaboreze cu medicului de familie din apropierea pacientului, care poate organiza administrarea sub directa observare a tratamentului în satul unde locuieste bolnavul.

Evolutia tuberculozei
Netratata, tuberculoza nu se vindeca! Nu trebuie uitat ca pâna în era antibiotica diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea! Cavitatile din plamâni se maresc si se extind, bolnavul slabeste si cade la pat si în cele din urma moare prin insuficienta respiratorie sau o hemoptizie masiva.
Asistam si azi la cazuri în care bolnavii zac acasa 6-8 luni, pâna când sunt adusi la spital cu salvarea. 
Tratata, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infectioase. Tratamentul este foarte eficient în a omorî microbii si a permite vindecarea plamânilor. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindeca cu mai putine sechele. Un bolnav de tuberculoza vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social si îsi poate continua viata de unde i-a întrerupt-o boala.

Problemele tratamentului tuberculozei
Bacilul Koch este mult diferit de alti microbi, prin urmare si tratamentul sau are unele particularitati. Pentru a obtine vindecarea, este indispensabil un tratament complex (cu 4 feluri de medicamente) si de lunga durata (minim 6 luni). Nerespectarea acestor indicatii duce la esuarea tratamentului si recidiva tuberculozei.
Daca schema de tratament nu este respectata si pacientul refuza sa ia unul sau altul dintre medicamente (din diverse motive, cum ar fi gustul neplacut al unei pastile sau o reactie adversa nerezolvata împreuna cu medicul), bacilul dezvolta rezistenta la celelalte medicamente si devine mult mai greu (sau imposibil) de omorît.
Daca tratamentul este întrerupt înainte de 6 luni, leziunile nu se sterilizeaza, ramân suficienti bacili în ele pentru a duce la recidiva bolii dupa un interval de liniste.
Prin urmare, pentru succesul luptei împotriva tuberculozei, cooperarea pacientului în respectarea schemei si a duratei tratamentului sunt esentiale. Aceste lucruri par adesea de neînteles de pacientii care se simt foarte bine dupa primele saptamâni de tratament si nu înteleg de ce trebuie sa ia atât de multe medicamente asa de multa vreme.

Implicatii sociale si psihologice
Tuberculoza este adesea privita ca o boala "a mizeriei" si de aceea multi bolnavi nu vor sa-si recunoasca boala. Le e teama ca vor fi evitati de colegi si prieteni si dati afara de la serviciu. Din pacate, refuzul unora merge pâna acolo ca refuza asistenta medicala, spitalizarea, tratamentul, ceea ce-i transforma în adevarate "bombe biologice" pentru cei din jur. 
Tuberculoza nu este numai o problema personala a celui bolnav, ci este o problema colectiva, fiind o boala contagioasa. Prin urmare, un om care s-a îmbolnavit fara voia lui dar face tot ce poate sa se trateze si sa se vindece trebuie privit cu compasiune si sprijinit, iar unul care se stie bolnav dar refuza sa se trateze trebuie încurajat sa se adreze serviciilor medicale.
Tuberculoza nu trebuie privita cu dezgust, ci ca pe o problema serioasa, cu cauze cunoscute, dar si cu solutii la îndemâna, care trebuie rezolvata.


Pe scurt...
Tuberculoza este cea mai vindecabila boala infectioasa.
Calea de transmitere este prin aer, de la omul bolnav de tuberculoza pulmonara.
Tratamentul dureaza minim 6 luni si implica o schema cu mai multe feluri de antibiotice.
Tratamentul este gratuit pe toata durata lui.
Oricine are acces la tratamentul tuberculozei.
Un fost bolnav de tuberculoza, vindecat, este un om normal.
Oricine se poate îmbolnavi de tuberculoza!
Tuberculoza netratata este mortala!

Utilizarea corecta a spray-urilor

Clasicul "spray" (metered dose inhaler - MDI) elibereaza la fiecare apasare o doza fixa de medicament. Pentru a obtine efectul asteptat, administrarea trebuie sa fie corecta si substanta activa sa ajunga în plamâni. Utilizarea incorecta va duce la ideea gresita ca spray-ul este ineficient.

Iata etapele administrarii corecte a unui puf: 
- îndepartarea capacului
- scuturarea spray-ului
- expir profund
- pozitionarea spray-ului între buze
- inspir profund simultan cu apasarea o data pe dispozitiv
- mentinerea unei apnei de 10 secunde
- expir lent pe nas

Daca medicul prescrie administrarea a doua pufuri, se asteapta aproximativ un minut si se da al doilea puf dupa aceeasi tehnica.

Utilizarea unui spacer
Datorita dificultatilor de sincronizare între inspir si apasarea pe spray, administrarea poate esua. De aceea, pentru spray-uri este recomandata utilizarea unui spacer sau camera de inhalatie, care permite o administrare mai usoara si mai completa a medicamentului.

Iata etapele administrarii corecte a spray-ului rpin spacer: 
- îndepartarea capacului spray-ului
- scuturarea lui
- adaptarea la spacer
- expir profund, apoi introducerea în gura a celuilalt capat al spacer-ului
- apasarea pe spray (se pot da 2 pufuri în spacer)
- inspir lent si profund pe gura, expir lent pe nas, de 3-4 ori

 

Spray cu spacer

Spray cu spacer 
Spray cu babyhaler
Spray cu babyhaler

 

Totdeauna dupa administrarea spray-urilor cu cortizon este recomandata clatirea gurii cu apa sau solutie de bicarbonat, pentru a evita aparitia candidozei bucale.
Pentru administrarea pe cale inhalatorie se mai pot folosi si dispozitive cu pulbere, de tipul Turbu-haler sau Diskus. La acestea administrarea e mai usoara, nu este necesara sincronizarea între activarea dispozitivului si inspir, dar au costuri mai mari si necesita un flux inspirator mai mare decât spray-ul, motiv pentru care sunt mai putin eficiente la pacientii cu reducere severa a ventilatiei.

 

 

Turbuhaler
Turbuhaler 
Diskus
Diskus
 
(Sursa materialelor - www.srp.ro)


Tur Virtual
Clinica Somesan - Tur Virtual
Vizitati acum in mod virtual Clinica Somesan
Contact
Adresa:
Aleea Mărăşti Nr. 1
Baia Mare, Maramures

Telefon:

Tel. 0751.229.475
Tel. 0362.415.521
Tel. 0362.415.535
Fax: 0362.415.540

Luni- Vineri: 7-20
Sambata: 7-15

(inclusiv Laboratorul de analize medicale cu eliberare rezultate in aceeasi zi)

Email:

 
 
Activitate Stiintifica
» ACTIVITATE STIINTIFICA LA CLINICA SOMESAN
» PROGRAMUL MARAMEDICA 2015
» WORKSHOP ELASTOCONT - Baia Mare 13 septembrie 2014
» CONFERINTA DE PNEUMOLOGIE INSPIR - IASI 11 - 13 septembrie 2014
» SCOALA NATIONALA DE VARA - SUIOR 2014
» MARAMEDICA - Februarie 2014
 
Noutati
» MENTENANȚA CALL-CENTER
» PACHETE ANALIZE MEDICALE - OFERTE!
» CHESTIONAR SATISFACTIE CLIENTI
» ANGAJARE ASISTENTI MEDICALI
» PROGRAM DE SARBATORI - RUSALII
» SERVICII MEDICALE IN CONTRACT CU CASA DE ASIGURARI - valabile de la data de 1 aprilie 2017
» SERVICII DE MATERNITATE SI NEONATOLOGIE
» Eliberare permis auto si portarma
» CONSULTATII ENDOCRINOLOGIE
» CHIRURGIA OCHIULUI
 

Copyright © 2019 ClinicaSomesan.ro ceasuri replica