1. EXTRACŢIA DENTARĂ
INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DENTARE
A. INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DINŢILOR PERMANENŢI
a. Indicaţii legate de patologia dento-parodontală:
· dinţi cu distrucţii corono-radiculare întinse, care nu mai pot fi restauraţi cu ajutorul unor obturaţii sau prin mijloace protetice;
· dinţi cu gangrene complicate cu parodontită apicală cronică (granuloame periapicale, chisturi), la care tratamentul conservator (endodontic /chirurgical al leziunilor periapicale) nu prezintă indicaţie sau au eşuat.
· dinţi care au determinat complicaţii supurative, la care nu sunt indicate metodele de tratament conservator;
· dinţi care au determinat sau/şi întreţin procese supurative sinuzale;
· dinţi cu parodontopatie marginală cronică profundă şi mobilitate de gradul II/III, la care tratamentul conservator parodontal nu este indicat.
b. Indicaţii legate de patologia pseudotumorală sau tumorală de cauză dentară:
· dinţi care, în urma iritaţiei locale cronice, au dus la apariţia unor leziuni hiperplazice reactive şi inflamatorii;
· dinţi care suferit transformări chistice / tumorale benigne, precum şi dinţii vecini care sunt cuprinşi în respectiva leziune.
c. Indicaţii legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială:
· dinţi cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit restaurarea prin mijloace odontale sau protetice;
· dinţi cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale, sau dinţi cu fracturi transversale în treimea cervicală sau medie;
· dinţi fracturaţi sau luxaţi complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale;
· dinţi aflaţi în focarul de fractură al oaselor maxilare, care pot genera sau întreţine supuraţii în focar sau care împiedică reducerea fracturii.
d. Indicaţii legate de anomalii dento-maxilare (se recomandă stabilirea indicaţiei de extracţie în colaborare cu medicul ortodont):
· dinţi incluşi ce nu mai pot erupe;
· dinţi incluşi sau erupţi ce provoacă dizarmonii dento-alveolare, împiedică erupţia sau redresarea ortodontică a dinţilor vecini;
· dinţi care nu pot fi redresaţi ortodontic;
· alte indicaţii de extracţie în scop ortodontic.
e. Indicaţii de extracţie în cadrul tratamentului preprotetic:
· dinţi extruzaţi, egresaţi sau înclinaţi, care defavorizează sau împiedică tratamentul protetic;
· edentaţia subtotală maxilară, atunci când împiedică adaptarea marginală corectă a unei proteze maxilare.
f. Situaţii speciale în care se indică extracţia dentară:
· pacienţii cu afecţiuni generale unde se impune asanarea focarelor infecţioase din cavitatea orală înaintea unei intervenţii chirurgicale majore sau înainte de tratamentul radiant sau cu bis-fosfonaţi.
· lipsa posibilităţilor practice de realizare a unui tratament conservator, chiar dacă acesta ar fi indicat (pacienţi foarte vârstnici, taraţi, handicapaţi psiho-motor etc).
B. INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DINŢILOR TEMPORARI
Principial, indicaţiile de extracţie a dinţilor temporari sunt:
§ dinţi temporari care împiedică erupţia celor permanenţi sau determină o erupţie a lor în malpoziţie;
§ dinţi temporari cu procese carioase complicate, fără indicaţie de tratament conservator, şi care întreţin procese septice locale sau generale (adenite, abcese, osteite, osteomielite, boală de focar);
§ dinţi temporari fracturaţi sau prezenţi în focare de fractură, care împiedică reducerea fracturii sau întreţin procese supurative
§ dinţi temporari cu indicaţie de extracţie stabilită de medicul ortodont.
CONTRAINDICAŢII ÎN EXTRACŢIA DENTARĂ
A. CONTRAINDICAŢIILE ABSOLUTE
- leucemia acută
- infarctul miocardic recent sau AVC (mai recent de 6 luni)
B. CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE
Sunt legate de unele afecţiuni locale sau generale care necesită temporizarea extracţiei dentare şi aplicarea unui tratament specific pentru afecţiunea locală, respectiv compensarea afecţiunii sistemice.
CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE LOCALE:
· leziuni locale ale mucoasei orale (infecţioase, afte etc.);
· sinuzita maxilară rinogenă;
· procese supurative acute;
· pacienţi care urmează sau au urmat recent un tratament radioterapeutic la nivelul extremităţii cefalice;
· pacienţii care urmează sau au urmat un tratament cu bis-fosfonaţi
· tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial – nu se vor practica extracţii dentare ale unor dinţi situaţi într-o masă tumorală (prezumptiv) malignă!
CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE GENERALE:
Este necesară temporizarea extracţiei dentare până la compensarea afecţiunii de bază, respectiv adoptarea unor precauţii specifice respectivei patologii.
EXTRACŢIA PE GRUPE DE DINŢI
Se practică după principiile clasice ale extracţiei dentare descrise în literatura de specialitate.
EXTRACŢIA RESTURILOR RADICULARE
Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele metode:
1. extracţia cu cleştele de rădăcini;
2. extracţia cu ajutorul elevatoarelor;
3. extracţia prin alveolotomie.
1. EXTRACŢIA CU CLEŞTELE DE RĂDĂCINI
Indicaţii:
· partea extraalveolară este suficient de înaltă şi de rezistentă pentru o bună adaptare a cleştelui de rădăcini;
· rădăcina dentară este situată sub limita procesului alveolar, însă se poate practica un şanţ pericervical cu instrumentar rotativ, pentru a permite o bună adaptare a cleştelui de rădăcini
Extracţia-rezecţie(Witzel)
Indicaţii:
· anchiloză dento-alveolară severă, în situaţiile în care condiţiile tehnico-materiale nu permit realizarea extracţiei prin alveolotomie.
2. EXTRACŢIA CU AJUTORUL ELEVATOARELOR
Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă
Indicaţii:
· restul radicular poate fi vizualizat pe fundul alveolei
Dacă metoda nu permite extracţia restului radicular restant, se indică alveolotomia.
3. EXTRACŢIA PRIN ALVEOLOTOMIE
Indicaţii:
· rădăcini situate profund intraalveolar;
· rădăcini deformate prin procese de hipercementoză;
· dinţi/rădăcini cu anchiloză dento-alveolară;
· dinţi cu rădăcini divergente, care nu permit extracţia, cu sau fără separaţie interradiculară;
· dinţi cu rădăcini convergente, care cuprind un sept interradicular gros;
· resturi radiculare profunde, rămase mult timp intraosos;
· rădăcini situate sub lucrări protetice conjuncte, la care se doreşte conservarea respectivei lucrări protetice.
În funcţie de extinderea alveolotomiei în plan vertical, se descriu următoarele posibilităţi:
a. Alveolotomia cu rezecţie marginală limitată a tablei osoase vestibulare
Indicaţii:
· rădăcini situate în imediata apropiere a marginii alveolare.
b. Alveolotomia cu rezecţie marginală parţială/totală a tablei osoase vestibulare
Indicaţii:
· resturi radiculare mici, situate profund;
· rădăcini deformate în regiunea apicală (hipercementoză);
· anchiloze dento-alveolare pe toată lungimea rădăcinii.
c. Alveolotomia cu crearea unei ferestre osoase în corticală
Indicaţii:
· resturi radiculare profunde şi de mici dimensiuni.
d. Extracţia pe cale alveolară înaltă (Wassmundt)
Indicaţii:
· rădăcina unui dinte sinuzal (premolar sau molar superior) împinsă sub mucoasa
sinusală.
ATITUDINEA DUPĂ EXTRACŢIA DINŢILOR TEMPORARI
· va fi stabilită prin consult interdisciplinar cu medicul ortodont.
INDICAŢII ŞI ÎNGRIJIRI POSTEXTRACŢIONALE
Postextracţional se recomandă:
· menţinerea pansamentului supraalveolar timp de o oră;
· dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;
· efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;
· evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbo-gazoase în primele zile după extracţie;
· utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de clorhexidină, după 24 de ore de la extracţie;
· reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii postextracţionale;
· antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile:
o alveolotomii laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă
o după extracţii multiple
Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:
- durerea
- edemul postoperator, care poate dura câteva zile
- trismusul
- echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor cervico-faciale.
ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE EXTRACŢIEI DENTARE
A. ACCIDENTELE EXTRACŢIEI DENTARE
I. LEZIUNI DENTARE
FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI EXTRAS
· se continuă extracţia resturilor radiculare.
FRACTURA RADICULARĂ A DINTELUI EXTRAS
· accident frecvent care poate să apară chiar în cazul utilizării unei tehnici
chirurgicale corecte
· finalizarea extracţiei cu separaţie radiculară şi/sau alveolotomie, în aceeaşi şedinţă sau
&
|