Acasa Despre Noi Servicii Medicale Echipa Medicala Galerie Foto Video Parteneri Contact Pagina Pacientului EN

Clinica Somesan - Servicii Medicale Baia Mare
 
Rezultate Medicale


Cod Acces:

Servicii Medicale
» Alergologie si Imunologie Clinica
» ATI
» Bronhoscopie
» Cardiologie
» Chirurgie Generala
» Chirurgie Pediatrica
» Chirurgie Plastica si Estetica
» Chirurgie Toracica
» Chirurgie Vasculara
» Consiliere nutritionala
» Dermatologie
» Diabet si Boli de Nutritie
» Diagnostic al Afectiunilor Mamare
» EMG + EEG
» Endocrinologie
» Endoscopie digestiva
» Epidemiologie
» Examinari medicale siguranta transporturilor
» Explorari functionale
» Farmacie cu Circuit Deschis
» Farmacie cu Circuit Inchis
» Fiziokinetoterapie - Recuperare
» Gastroenterologie
» Genetica Medicala
» Ginecologie
» Hematologie
» Laborator de Analize Medicale
» Masaj
» Maternitate
» Medicina Fizica si Balneologie
» Medicina Interna
» Medicina Muncii
» Nefrologie
» Neonatologie
» Neurochirurgie
» Neurologie
» Neurologie pediatrica
» Oftalmologie
» Oncologie
» ORL
» Ortopedie
» Ortopedie Pediatrica
» Pediatrie
» Pneumologie
» Pneumologie Pediatrica
» Psihiatrie
» Psihologie
» Radiologie Dentară
» Radiologie si Imagistica Medicala
» Reumatologie
» Sali de Operatie
» Sterilizare
» Stomatologie
» Stomatologie - Chirurgie BMF
» Unitate de Transfuzie Sanguina
» Urologie
Epidemiologie

Activitatea de specialitate in cadrul CLINICII SOMESAN este asigurata de catre Dna Dr. RAMONA REDNIC, medic epidemiolog.

Epidemiologia este știința, ce studiază și investighează cauzele și distribuția maladiilor. Studiile epidemiologice au ca scop identificarea și evaluarea factorilor de risc pentru o anumită boală din partea unor substanțe sau produse chimice.

Definiție:epidemiologia este știința medicală care, prin cooperări multidisciplinare, se ocupă cu identificarea factorilor de agresiune pentru sănătate, cu stabilirea mijloacelor și metodelor de neutralizare a acțiunii lor asupra grupurilor populaționale cu risc crescut, cu depistarea și lichidarea proceselor epidemiologice, a stărilor de boală și cu elaborarea programelor de protecție globală a sănătății umane.

Prin cunoașterea temeinică a epidemiologiei s-a putut ajunge la aplicarea corectă a profilaxiei bolilor infecțioase, epidemiologia constituind elementul fundamental pe care s-au construit legile de prevenire a bolilor infecțioase.

Epidemiologia studiază și repartiția bolilor pe zone geografice, pe anotimpuri. Pentru producerea unor boli sunt necesari o serie de factori epidemiologici considerați pricipali (microorganismul, macroorganismul, mediul exterior) și o serie de factori secundari (climatici, sociali).

Istoricul epidemiologiei


                                 „A trata este bine,
                                   a preveni este minunat”
                                                                   – Parisot
         Primele „asocieri de cauzalitate” au fost observate accidental şi instinctual de omul primitiv. În Egiptul antic se făcea „izolare” pentru boli cu exantem, holeră, pestă, variolă, lepră plus măsuri de igienă individuală şi colectivă. Igienizarea vieţii omului este prezentă şi in medicina tradiţională chineză, precum şi în Babilonul antic, binecunoscutul „Cod al lui Hammurabi” unde sunt descrise practici de igienă şi „măsuri antiepidemice”.
         În Grecia antică, Tucidide (430 î.Hr.) observă epidemia de pestă şi constată nimeni nu face boala de două ori şi dacă se întâmplă acest lucru, al II-lea atac nu este fatal. Şcoala medicală promovează mijloace sanogene: eliminarea factorilor nocivi, mişcări şi exerciţii fizice, nutriţie echilibrată.
          Hipocrate în călătoriile sale face „observaţii epidemiologice”: descrie manifestări sporadice, endemice şi mai ales epidemice ale unor boli şi stabileşte „relaţii de cauzalitate” între boli şi obiceiuri, afirmă mediul natural influenţează constituţia, temperamentul, comportarea oamenilor sănătoşi sau bolnavi.

          În Roma antică – Celsius elaborează şi aplică norme de igienă şi antiepidemice.
           În Evul Mediu, medicina arabă prin Avicenna aduce o contribuţie importantă prin norme de igienă individuală şi colectivă.
           René Descartes – promovează ideea experimentului.
           Medicul italian Gerolamo Fracastoro (1478-1553) descrie manifestările epidemice şi clinice ale unor boli ca sifilis, tifos exantematic, febră tifoidă, pestă, tuberculoză, lepră, scabie şi practic pune bazele epidemiologiei teoretice şi practice. El este primul care descrie factorii principali ai procesului epidemiologic.
          T. Sudenheim (1642) separă bolile pe baza febrei în boli transmisibile şi netransmisibile.
          J. Graunt (1662) publică prima carte de epidemiologie din lume in care sunt prezentate vaste evaluări epidemiologice de morbiditate şi mortalitate. De asemenea pune bazele aplicării statisticii în medicină.
          În secolul al XVIII-lea, epidemiologia trece de la observarea şi descrierea fenomenelor la preocupări de analiză cauzală, verificate prin experiment.
În 1796, are loc prima variolizare ştiinţifică (în România vaccinarea antivariolică devine obligatorie din anul 1931).
J.P. Frank scrie primul tratat de epidemiologie, igienă şi organizare sanitară.
În secolul al XIX-lea îşi face apariţia microbiologia.
Löewenhöeck - descoperă microorganismele în anii 1679-1680.


Louis Pasteur, părintele microbiologiei moderne elaborează tehnologia preparării vaccinurilor, deschizând drumul imunoprevenţiei practice.
John Snow descrie epidemia de holeră din Londra (1852-1853), corelând riscul de holeră cu consumul de apă improprie.
William Farr (1885) face prima clasificare a bolilor.
Robert Koch descoperă agentul etiologic al tuberculozei.
Cunoaşterea agenţilor patogeni a facilitat dezvoltarea imunologiei şi a epidemiologiei infecţiilor cauzate de aceştia şi a măsurilor de prevenţie şi combatere.
În 1929 – Fleming descoperă activitatea antimicrobiană a mucegaiului Penicillinum iar mai târziu are loc purificarea penicilinei, în 1940, de către Flory şi Chain.
În 1935 – G. Domagk descoperă sulfamida.
Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX aduc apariţia de noţiuni noi: purtător sănătos, surse de agent patogen, mod de transmitere (direct şi indirect), căi de transmitere, stare de receptivitate. De asemenea se extind cercetările de biochimie şi imunologie, se descriu boli precum scorbut (deficit de vit. C), Beri-Beri (deficit de vit. B1), pelagra (deficit de vit. B3).
Studiile lui Doll şi Hill din anii ’50 au stabilit corelaţia dintre fumatul de ţigarete şi apariţia cancerului pulmonar, astfel începând epidemilogia bolilor cronice.
Epidemiologia bolilor transmisibile rămâne în actualitate, mai ales în ţările subdezvoltate, unde persistă o serie de boli infecţioase grave precum: malaria, tuberculoza, schistosomiaza, diarei acute, lepra, poliomielita. În ţările dezvoltate, actualitatea epidemiologiei bolilor transmisibile este asigurată cel puţin de apariţia unor noi boli infecţioase: SIDA, legionelozele.

În România
- 1530 – apare prima lucrare de medicină preventivă (despre pestă).
 În decursul timpului se făceau recomandări pentru cumpătare la mâncare şi băutură, evitarea supărărilor, practicarea muncii fizice.
După 1830 se înfiinţează Comitetul Carantinelor.
Dezvoltarea învăţământului medical modern are loc în a doua jumătate a secolului XIX prin eforturile medicului Carol Davila. El introduce pentru prima dată în istoria războaielor (1877) asepsia şi antisepsia în lupta contra infecţiilor şi epidemiilor.
Iacob Felix publică un tratat de igienă şi poliţie sanitară, în realitate fiind primul tratat de epidemiologie (1870-I vol., 1889-al II-lea vol.)
     Epidemiologia ca disciplină medicală se conturează în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele din secolul XX.
     Între 1913 şi 1916 sub conducerea medicului Ioan Cantacuzino are loc „Marea experienţă românească” de epidemiologie practică: o acţiune de vaccinare în zonele afectate de epidemia de holeră.
     Epidemiologia bolilor transmisibile este beneficiara rezultatelor cercetărilor efectuate de Victor Babeş, I. Cantacuzino, C-tin Levaditi, C-tin Ionescu-Mihăieşti, Mihai Ciucă.

    SUPRAVEGHEREA   INFECTIILOR   NOSOCOMIALE

Infectiile nosocomiale sunt infecţiile contractate în spital sau alte unităţi sanitare, si se referă la orice boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul, datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţilor sale.

Considerente:

Infectiile nosocomiale (IN) sunt factori care agraveaza starea clinica a pacientilor, crescand in acelasi timp costurile de ingrijire a acestora.

Eradicarea acestui tip de infectii este dificila deoarece cauzele determinante sunt complexe: metode de diagnostic, tehnici de ingrijire si tratamente, numarul persoanelor cu varsta crescuta si a celor cu sisteme imunitare slabite in crestere.

Metodele avansate de tratament introduse la ora actuala si cresterea rezistentei microbiene la antibiotice amplifica importanta acestei probleme. Cresterea rezistentei microbiene este datorata atat consumului crescut de antibiotice, cat si raspandirii crescute a microbilor rezistenti in comunitate. Aceasta tendinta este remarcata si pe plan international si european.

Tratamentul modern cu antibiotice reprezinta pentru epoca actuala o revolutie in lupta impotriva celor mai grave boli transmisibile atat in randul oamenilor, cat si al animalelor. Acest aspect este amenintat in momentul de fata de faptul ca dezvoltarea unor antibiotice noi, eficiente, este mai lenta decat procesul de raspandire a rezistentei microbiene.

A impiedica cresterea rezistentei antimicrobiene in vederea asigurarii unui act medical eficace si a pastrarii sanatatii publice reprezinta un motiv serios in vederea continuarii eforturilor de a reduce consumul nejustificat de antibiotice, dar si de utilizare corecta a acestora.

Controlul mai eficace al bolilor transmisibile si utilizarea cat mai corecta a antibioticelor reprezinta cele doua fatete ale aceleiasi monede. Cele mai grave infectii au ca etiolog

Tur Virtual
Clinica Somesan - Tur Virtual
Vizitati acum in mod virtual Clinica Somesan
Contact
Adresa:
Aleea Mărăşti Nr. 1
Baia Mare, Maramures

Telefon:

Tel. 0751.229.475
Tel. 0362.415.521
Tel. 0362.415.535
Fax: 0362.415.540

Luni- Vineri: 7-20
Sambata: 7-15

(inclusiv Laboratorul de analize medicale cu eliberare rezultate in aceeasi zi)

Email:

 
 
Activitate Stiintifica
» ACTIVITATE STIINTIFICA LA CLINICA SOMESAN
» PROGRAMUL MARAMEDICA 2015
» WORKSHOP ELASTOCONT - Baia Mare 13 septembrie 2014
» CONFERINTA DE PNEUMOLOGIE INSPIR - IASI 11 - 13 septembrie 2014
» SCOALA NATIONALA DE VARA - SUIOR 2014
» MARAMEDICA - Februarie 2014
 
Noutati
» MENTENANȚA CALL-CENTER
» PACHETE ANALIZE MEDICALE - OFERTE!
» CHESTIONAR SATISFACTIE CLIENTI
» ANGAJARE ASISTENTI MEDICALI
» PROGRAM DE SARBATORI - RUSALII
» SERVICII MEDICALE IN CONTRACT CU CASA DE ASIGURARI - valabile de la data de 1 aprilie 2017
» SERVICII DE MATERNITATE SI NEONATOLOGIE
» Eliberare permis auto si portarma
» CONSULTATII ENDOCRINOLOGIE
» CHIRURGIA OCHIULUI
 

Copyright © 2019 ClinicaSomesan.ro ceasuri replica