In Cabinetul de Diabet si Boli de Nutritie ofera consultatii atat pentru diabet cat si in probleme de obezitate Dr. OFRIM DANIELA, Dr. RUFF RUDOLF, Dr. DEAK MONIKA. Deasemenea, D-na. Dr. Costin Octavia ofera consultatii de nutritie si obezitate pediatrica.

DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este un sindrom heterogen, caracterizat printr-o tulburare complexă în reglarea metabolismului energetic al organismului, care afectează deopotrivă utilizarea glucidelor, lipidelor şi proteinelor, precum şi celelalte metabolisme. Aceste alterări decurg dintr-un defect insulinosecretor asociat unei insulinorezistenţe periferice variabile. Modificările biochimice pe care aceste două tulburări le antrenează, conduc la modificări celulare funcţionale urmate de leziuni anatomice ireversibile în numeroase ţesuturi şi organe. (Tratat de Diabet , Paulescu, 2004).

Diabetul este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizate în principal prin hiperglicemie indusă de secreţia deficitarã de insulină, rezistenţă la insulinã sau ambele entităţi în proporţii variabile.

Hiperglicemia cronicã a diabeticilor este asociată cu afectarea pe termen lung, disfuncţia şi insuficienţa diferitelor organe, în special a ochilor, rinichilor, nervilor, inimii şi a vaselor sanguine. În evoluţia diabetului sunt implicate mai multe procese patologice care variază de la distrugerea autoimună a celulelor betapancreatice ce induce deficitul de insulinã, pânã la anomalii ce provoacã insulinorezistenţa.

Insulinorezistenţa este definitã ca o stare în care o anumitã concentraţie a insulinei produce un rãspuns biologic mai mic decât cel normal.

Cele mai importante entitãţi clinice în care insulinorezistenţa joacã un rol important sunt: sindromul metabolic (denumit şi „sindromul insulinorezistenţei“), care afecteazã aproximativ 30% din populaţia generalã adultã; excesul ponderal şi obezitatea, care se întâlneşte în 40 - 50 % din populaţia adultã, dar care se asociazã cu insulinorezistenţa numai în 30 - 40% din cazuri, o parte din supraponderali şi obezi nefiind, cel puţin iniţial insulinorezistenţi; diabetul zaharat de tip 2, unele forme de dislipidemie şi de hipertensiune arterialã esenţialã.

După definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), diabetul zaharat este o stare de hiperglicemie cronică rezultată din acţiunea combinată a unor factori genetici şi de mediu la indivizii genetic susceptibili pentru boală; propriile celule insulinosecretoare  sunt atacate prin unele mecanisme imunologice modificate sub influenţa unor factori de mediu care au rol declanşator.

Diabetul zaharat nu poate fi azi considerat ca o singură boală cu cauză unică. Studiile epidemiologice clinice şi de laborator au evidenţiat heterogenitatea  acestei afecţiuni cu mecanisme patogenice  multiple care are două caracteristici comune: creşterea glicemiei ,,a jeun”  sau după încărcarea cu glucoză şi apariţia  unor complicaţii ce pot afecta fiecare ţesut din organism.

Valorile normale ale glicemiei sunt: 80-120 mg %. Diabetul zaharat odată apărut se menţine toată viaţa şi necesită un control permanent al glicemiei şi glicozuriei. E o boală nevindecabilă (cronică).

Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. Prevalenta DZ diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statusul socio-economic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform aprecierilor IDF/OMS, prevalenţa DZ va atinge 9%. Un element important, care a dus în ultimii ani la creşterea incidenţei bolii, a fost reprezentat de urmărirea mai atentă a populaţiei şi de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic.

Cu toate acestea, există cel puţin 30% din cazuri cu DZ tip 2 nediagnosticat. DZ tip 2 reprezintă 80-90% din totalitatea cazurilor de diabet zaharat şi este mai frecvent întâlnit la persoanele supraponderale sau obeze. Are de multe ori o perioadă lungă asimptomatică în care pacienţii nu sunt diagnosticaţi. Există studii care arată că la momentul diagnosticului, mai mult de jumătate din pacienţi aveau una sau mai multe complicaţii cronice ale diabetului zaharat. Diabetul zaharat este asociat cu un număr mare de complicaţii cronice al căror rezultat final este diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură. Diagnosticarea şi tratamentul precoce reprezintă strategia propusă pentru minimalizarea acestor efecte.

Etiopatogenie

            Cauza diabetului  zaharat este fie scăderea secreţiei insulinei, hormon secretat de celulele β ale pancreasului endocrin, cum se întâmplă în diabetul tânărului fie imposibilitatea utilizării insulinei de ţesuturi, secretată normal sau chiar în cantitate crescută de  a acţiona la nivelul ţesuturilor (muşchi ficat, etc) aşa cum se întâmplă în diabetul de maturitate (peste 35-40 ani).

            Descoperirea diabetului zaharat prezintă pentru majoritatea pacienţilor o mare traumă psihică . Un regim alimentar special cu un număr de 5-6 mese pe zi la ore fixe, necesitatea unui tratament deseori permanent, anumite restricţii induc o mare nelinişte pacienţilor noştri .

            Diabetul zaharat apare la orice vârstă la ambele sexe cu diferenţe mari ale frecvenţei lui în diverse  zone geografice. În ţara noastră există peste 600.000 de diabetici (1-3% din populaţie), iar în lume peste 100.000.000 de diabetici.

            FACTORI

            Factorii care contribuie la apariţia diabetului zaharat se numesc factori de risc diabetogen. Aceştia sunt:

• Factorul ereditar – pe care îl precizăm prin prezenţa bolii la rudeniile de gradul I sau II ale bolnavului.
• Alimentaţia abuzivă şi obezitatea
• Profesia: este vorba de acele profesii care predispun la apariţia diabetului zaharat prin favorizarea abuzului alimentar, sedentarismului, stresului.
• Traumatismele psihice care pot favoriza declanşarea diabetului zaharat
• Diferitele stări fiziologice: (sarcina, menopauza), sau patologice(hipertiroidism) produc exacerbarea hormonilor antagonişti ai insulinei favorizând apariţia diabetului zaharat.
• Utilizarea unor medicamente: ( Nefrix, Cortizon, Anticoncepţionale)
• Anumite boli pot fi însoţite de diabetul zaharat: oreion , hepatita virusală sau alte viroze, pancreatită acută.
• O serie de alţi factori pot contribui la apariţia aceste boli: alcoolismul, nicotina, intoxicaţia cu oxid  de carbon.

TIPURI DE DIABET

Nu toţi pacienţii au acelaşi tip de diabet. Există nenumărate forme de diabet zaharat şi practic fiecare pacient trebuie foarte corect evaluat la depistare, studiindu-se contextul în care apare diabetul, alte afecţiuni concomitente tratamente urmate, prezenţa sarcinii, toleranţa la medicaţia antidiabetică, ş.a.. Putem spune aşadar că fiecare bolnav are diabetul lui.

Teoretic însă există două categorii mari de diabet zaharat:

I.                   DIABET DE TIP I (insulino dependent)

II.                DIABET DE TIP II (insulino independent).

DIABETUL ZAHARAT TIP I (INSULINO DEPENDENT)

Apare de obicei la persoanele sub 40 de ani dar poate apărea la orice vârstă. Viaţa acestor pacienţi este în pericol fără tratament insulinic ajungându-se la comă diabetică într-un interval   de timp ce variază de la câteva ore la câteva zile. Cauza acestui tip de diabet este scăderea marcată a secreţiei de insulină sau chiar lipsa acesteia în sânge datorită distrugerii celulelor β pancreatice. Singurul tratament în acest caz este administrarea insulinei.

În diabetul zaharat tip 1 sau diabetul insulino-dependent, celule pancreatice care secretă insulina sunt distruse de către propriul organism şi ca atare, pancreasul secretă prea puţină insulină sau nu secretă deloc. Celulele nu pot absorbi glucoza din sânge şi nivelul glicemiei creşte. Cauzele distrugerii celulelor pancreatice producătoare de insulină nu sunt pe deplin elucidate; factorul ereditar pare să joace un rol important.

Afectează de obicei persoanele tinere, fiind cunoscut anterior ca şi diabet `juvenil`, iar debutul este brusc.

Simptomele diabetului zaharat tip 1 sunt:

* accentuarea senzaţiei de foame (polifagie)

* sete excesivă (polidipsie)

* eliminarea unor cantităţi mari de urină (poliurie)

* pierdere în greutate

* oboseală

Diabetul zaharat este o boală destul de răspândită, cu o frecvenţă variabilă în ţări diferite. Raportul dintre numărul persoanelor cu diabet zaharat tip 1 şi al celor cu diabet zaharat tip 2 este de 1/10.

Diagnosticarea diabetulului zaharat tip 1

Pentru a diagnostica diabetul trebuie determinată glicemia. Cantitatea de glucoză în sânge poate fi exprimată în mmol/l (adică numărul de molecule de glucoză într-un litru de sânge) sau în mg/dl (adică mg de glucoză într-un decilitru de sânge).

La omul sănătos valoarea glicemiei este în jur de 90 mg/dl (5 mmol/l). După masă aceasta creşte la aproape 126 mg/dl (7 mmol/l) şi revine rapid la valori normale.

Glicemia scade rareori sub 63 mg/dl (3.5 mmol/l) chiar în absenţa temporară a