|
ANESTEZIA-TERAPIA INTENSIVĂ
Activitatea de specialitate în domeniul terapiei intensive în cadrul CLINICII SOMEȘAN este realizată de către medicii specialiști Dr. CÂMPAN CLAUDIA, Dr. STOICOVICI ADRIANA și Dr. PĂUȘAN ALINA.
ISTORICUL SPECIALITĂȚII
Anesteziologia chirurgicala ca preocupare medicala are o data de nastere precisa: 16 Octombrie 1846, data la care William Green Morton executa prima demonstratie reusita de anestezie cu eter dietilic, anestezie sub care chirurgul John Collins Warren opereaza bolnavul Gilbert Abbott pentru o tumora vasculara buco-linguala.
Pe teritoriul actual al Romaniei anestezia cu eter dietilic, sulfuric cum era denumit in epoca, a fost introdusa de unii chirurgi ai epocii chiar in primele luni ale anului imediat urmator. Astfel in "Temesvarer Wochenblatt" din 13 Feb.1847 apare articolul "Uber die Einatmung des Schwefelethers bei chirurgischen Operationene; um dem Kranken jedem Schmerzgefuehle unzugaenglich zu machen…"(Asupra inspirului eterului sulfuric la operatii chirurgicale, pentru a preveni orice durere..), in care se raporteaza executarea de catre chirurgii Dr. Mathyus Musil (1806-1889) si Joseph Siehs (1813-1850) a unei anestezii cu eter sulfuric la spitalul militar din Timisoara la data de 5 Feb.1847 pentru o interventie de amputatie a coapsei, asupra bolnavului "Nicola Muntyan" (Nicolae Munteanu).
Tot in jurul aceleiasi date se executa si o anestezie cu eter la Iasi mentionata in revista "Albina" No.12 din 9 Feb.1847 pag.54-56, in care intr-un articol scris probabil de Gh.Asachi, se mentioneaza ca la spitalul Sf.Spiridon a avut loc, fara a se specifica data, o anestezie cu eter pentru o interventie de amputatie de coapsa de catre Dr.Gh.Cuciureanu, A.Bendelea si L.Russ (senior). Exista presupuneri ca data efectuarii acestei anestezii ar putea fi anterioara datei de 5 Feb. mentionata pentru anestezia din Timisoara. La 8 Martie 1847 este mentionata in revista "Vestitorul Romanesc" nr.19 pag.76, prima anestezie cu eter executata la 21 Februarie la Bucuresti, in Spitalului "Coltea" tot pentru o amputatie de coapsa de catre Dr. Demetrius Vartidi si Farm. Johann Franz Traugott Rissdoerfer. La 22 Feb.1847 este administrata o anestezie cu eter la Tg. Mures de catre Dr. Johann Rummel tot la spitalul militar iar la Cluj de catre Dr. Bogdan Abraham Pattantyus la spitalul "Carolina", stire publicata in "Termeszetbarat" Nr.33 din 11 Martie 1947. Dezvoltarea ulterioara a anesteziei a fost fara indoiala, asa cum reiese din literatura, realizarea chirurgilor epocii care, pe langa problemele legate de patologia chirurgicala, mediul salii de operatie, s-au preocupat, si nu in mica masura, de dezvoltarea si raspandirea tehnicilor de anestezie. De anestezisti specializati, asa cum aparusera deja in Anglia (J.Sow, J.T.Clover si altii) nu putem vorbi in România, decat dupa cel de al 2-lea razboi mondial.
Terapia intensivă este o specialitate a medicinei care tratează pacienții în stare critică. Nu este specialitate de sine stătătoare, ci se asociază cu anestezia: Anestezie - Terapie Intensivă.
În secțiile de terapie intensivă sunt admiși pacienți cu funcții alterate sau organe lezate, care le pun viața în primejdie. Din acest motiv secțiile de terapie intensivă sunt dotate cât se poate de bine: aparate de ventilație pentru suplinirea funcției respiratorii, aparate de dializă pentru suplinirea funcției renale, monitoare de diferite tipuri pentru supravegherea a cât mai mulți parametri (tensiune arterială, alură ventriculară, saturația sângelui în oxigen și CO2, măsurarea pH sângelui, presiuni în cavitățile inimii, etc).
Activitatea de anestezie si terapie intensiva este desfasurata de o echipa medicala complexa, formata din: medici, asistente, personal auxiliar sanitar si alte categorii de personal pregatit si autorizat, conform reglementarilor in vigoare.
Terapia intensiva cuprinde: diagnosticul, prevenirea si tratamentul tuturor insuficientelor acute ale functiilor vitale. Masurile specifice de tratament se adreseaza pacientilor carora le este amenintata imediat viata.
Activitatea de ATI se poate desfasura:
a) in spital:
- in blocul operator: in sala de operatie si in sala de preanestezie;
- in afara salii de operatie;
- in componenta cu paturi a sectiei/compartimentului ATI situata intr‑un
amplasament definit si destinat exclusiv acestei activitati;
b) in ambulatoriu: consult preanestezic si terapia durerii.
Activitatea de ATI in afara salii de operatie se refera la asigurarea conditiilor necesare desfasurarii unor manevre diagnostice si/sau terapeutice nonchirurgicale ce necesita anestezie si care se desfasoara in:
a) laboratorul de radiologie si imagistica medicala (unitatea de tomografie computerizata, angiografie, RMN etc.);
b) laboratoare/compartimente de explorari functionale (cardiorespiratorii, a functiilor digestive);
c) alte structuri in care se justifica.
ANESTEZIA PERIDURALA
Tehnica de anestezie locoregionala constand in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural (intre vertebre si duramater, invelisul meningean cel mai exterior).
Ea poate fi realizata in regiunea cervicala, dorsala, lombara sau sacrala.
Indicatii - In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor ginecologice, ale cailor urinare sau ale membrelor inferioare, mai rar ale cailor digestive (apendicectomia, de exemplu). Ea este utilizata, de asemenea, la pacientii debilitati, pentru a diminua durerile postoperatorii in urmatoarele doua zile dupa operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea durerilor unei nasteri pe cai naturale sau pentru a realiza o cezariana. Peridurala cervicala sau dorsala permite practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor otorinolaringologice, ale arterelor carotide si ale sanului.
Contraindicatii - Contraindicatiile absolute sunt tulburarile de coagulare si luarea de medicamente anticoagulante, hipovolemia (diminuarea volumului sangvin) si hemoragia. Contraindicatiile relative sunt febra si orice stare infectioasa in momentul anesteziei, malformatiile coloanei vertebrale, precum si unele boli cardiace.
Tehnica - Produsul injectat impregneaza radacinile nervoase si anesteziaza nervii care conduc senzatia dureroasa. Numarul nervilor blocati depinde de cantitatea de lichid injectat. O peridurala este convenabila pentru operatii cu durata maxima de 2-3 ore; dupa acest rastimp, pacientului ii vine greu sa suporte imobilizarea si reclama un sedativ. In schimb, atunci cand dozele sunt mai mici (nastere pe cai naturale sau analgezie postoperatorie), peridurala poate dura mai multe ore, chiar una sau doua zile.
Desfasurare - Pozitia pacientului este aleasa in functie de starea sa si de obiceiurile anestezistului: pentru a primi injectia, pacientul poate sa se afle fie in pozitie sezand, fie lungit pe o parte, cu gambele aduse la barbie. La femeile in curs de a naste, peridurala se aplica in momentul in care dilatatia colului uterin a ajuns intre 3 si 5 centimetri. Este necesara o dezinfectie riguroasa a locului pe care va fi punctul de injectare, urmata de o anestezie locala care sa permita insensibilizarea pielii. lnjectia este realizata dupa amplasarea unei perfuzii intravenoase si sub controlul tensiunii arteriale si ritmului cardiac.
Efecte secundare - O peridurala poate declansa o scadere a tensiunii arteriale si/sau frisoane in timpul interventiei, precum si o retentie tranzitorie a urinei dupa interventie, ceea ce necesita adesea o sondare vezicala. Durerile de cap, rare, se trateaza cu analgezice si odihna. Un hematom peridural, eveniment exceptional daca contraindicatiile sunt respectate, poate antrena o paralizie a membrelor inferioare si necesita un tratament chirurgical de urgenta.
|
