Serviciile medicale de specialitate in CLINICA SOMESAN sunt asigurate de o echipa medicala de specialisti in obstetrica-ginecologie, dupa cum urmeaza: Dr. ŞCHIOPU ALICE LAURA, Dr. CONDREA IOAN, Dr. MAXIN SEPTIMIA, Dr. DOBROGEANU MARIUS, Dr. POP VIORICA
Consultatii si Manopere
Ambulator si interventii mici
- Consultatie
- Consult sterilitate/ infertilitate
- Consultatie urgenta
- Control
- Ecografie abdominala
- Eco obstetrica (trim I/II/III)
- Eco 3D/4D
- Eco morfologica
- Monitorizare ovulatie
- Eco Doppler
- Aplicare DIU (T-Cooper, Aur, Mirena)
- Extractie DIU
- Examen colposcopic
- Biopsie col
- Electrocauterizare
- Dublu test
- Triplu test
- Cvadruplu test
- Non stres test
- Profil biofizic fetal (Manning)
- Montare pesar, nuvaring
- Ab in anestezie locala
- Ab in generala
- Chiuretaj biopsic (locala)
- Chiuretaj biopsic (generala)
- Scos fire
Interventii mari
- Operatii abdominale (chist, fibrom, etc)
- Operatii vaginale(plastii, conizatie, bandeleta, etc)
CHISTUL OVARIAN
DEFINIŢIE
Chistul de ovar este o tumoră care se dezvoltă pe seama ovarului. Ea prezintă numeroase variaţii în ceea ce priveşte dimensiunea, conţinutul şi benignitatea. Caracterul clinic comun al acestor tumori ovariene este existenţa în care se găseşte o colecţie mai mare sau mai mică de lichid.
Chistul ovarian este asemănător unui sac rotund cu pereţi subţiri, plin cu lichid limpede, care se dezvoltă în ovar ca parte a procesului normal de producere de ovule. La suprafaţa ovarului, chistul ovarian seamănă cu o umflatură. Un chist ovarian normal poate creşte până la 3.8 cm în momentul în care se pregăteşte să elibereze un ovul în abdomen (proces numit ovulatie).
Când un chist ovarian nu eliberează ovule, continuă să crească, devenind mai mare decât normalul (chist ovarian funcţional). Un chist ovarian funcţional se poate forma şi după ce ovulul a fost eliberat. În acest caz, chistul ovarian se închide singur şi se umple cu lichid. Acesta se numeşte un chist luteal. Chisturile ovariene funcţionale sunt cele mai obişnuite măriri de volum ale ovarelor la femei în perioada fertilă.

Ca majoritatea tipurilor de chisturi ovariene, chisturile funcţionale nu produc de obicei simptome şi sunt observate la examinarile pelvine pentru prima dată. Un chist ovarian mărit se poate răsuci, se poate rupe sau poate sângera şi să devină foarte dureros. Dacă a fost diagnosticat un chist ovarian funcţional, acesta nu este un motiv de îngrijorare întrucât el nu conduce la cencer. Majoritatea chisturilor funcţionale dispar singure în câteva luni şi sunt inofensive.
SEMNELE CLINICE
Chistul de ovar se poate observa la orice vârstă, dar apare de obicei între 30 – 45 de ani, cu excepţia chistului dermoid care, apare în copilărie. Dezvoltarea lor este foarte lentă şi cea mai mare parte a evoluţiei este mută. Ele fiind descoperite întâmplător la un examen ginecologic.
Semnele funcţionale - sunt foarte puţine, ele constând în special din tulburări menstruale: amenoree, dismenoree, mai rar menometroragii, dureri mai mari sau mai mici, creşterea în volum a abdomenului, sterilitate, nedezvoltarea caracterelor feminine la adolescente sau chiar aspecte de masculinitate. În decursul dezvoltării chisturile trec prin două stadii: pelvian şi abdominal.
În stadiul pelvian – prin examen vaginal se constată existenţa unei tumori latero-uterine mobile, despărţită de uter printr-un şanţ de separaţie, iar mişcările imprimate uterului nu se transmit şi tumorii. Ele nu sunt dureroase.
În stadiul abdominal, chistul este mărit în volum, deformează peretele abdominal, produce o circulaţie colaterală şi prin masa lui uneori gigantă produce tulburări diverse: digestive, respiratorii, circulatorii, edeme.

SEMNE ŞI SIMPTOME
Prezenţa unui chist ovarian poate fi responsabilă pentru urmatoarele semne şi simptome:
» tulburări menstruale
» durere pelvină – o durere surdă, constantă sau intermitentă, ce poate iradia spre coloana vertebrală şi membrele inferioare
» durere pelvină – imediat după începerea menstruaţiei sau imediat după încheierea ei
» durere în timpul contactelor sexuale (dispareunie)
» greţuri, vărsături sau dureri mamare similare cu cele prezente în timpul sarcinii
» dureri abdominale
» senzaţie de presiune pe rect sau vezica urinară – dificultăţi de golire completă a vezicii
Semnele şi simptomele care necesită atenţie medicală de urgenţă sunt:
» durere pelvină severă, care survine brusc
» durere însoţită de febră sau vomitături
» senzaţie de frig, piele rece şi umedă, respiraţie accelerată, leşin, ameţeală, slăbiciune -semnele care indică un şoc.
DIAGNOSTIC
Examenul clinic.
Un chist ovarian poate fi descoperit de doctor în timpul unui examen pelvian, în timp ce palpează ovarele. Dacă se suspectează existenţa unui chist următorul pas este o ecografie.

Ecografia. Cele mai multe chisturi sunt diagnosticate prin ecografie, care este cea mai bună tehnică imagistică pentru detectarea chisturilor ovariene. În această procedură nedureroasă, se crează o imagine a uterului şi ovarelor pe un ecran video. Acestă imagine poate apoi fi fotografiată şi analizată de doctor pentru a confirma prezenţa unui chist şi a ajuta la identificarea locaţiei sale şi a determina dacă este solid, umplut cu lichid sau o combinaţie a acestora. Ecografia se poate face în două moduri, fie pe abdomen, fie prin vagin. Ecografia durează de obicei în jur de 30 de minute.
Daca o femeie are în jur de 40 de ani sau mai tânără şi are ciclu regulat, cea mai mare parte a masei ovariene este reprezentată de „chisturi ovariene funcţionale” ceea ce nu este chiar anormal. Acestea sunt legate de mecanismul ovulaţiei.
Ele de obicei dispar de la sine în timpul unui viitor ciclu menstrual. Totuşi, în special la femeile între 20 până la 30 de ani aceste chisturi sunt urmărite timp de câteva cicluri menstruale pentru a verifica dispariţia. Deoarece contraceptivele orale ajută în parte prin prevenirea ovulaţiei, doctorii nu se asteaptă ca femeile care iau contraceptive orale să prezinte „chisturi ovariene funcţionale” obişnuite. Astfel, femeile care dezvoltă chisturi ovariene în timp ce iau contraceptive orale pot fi sfătuite pe lângă simpla observaţie să supravegheze mai atent, prin ecografie, şi mai puţin obişnuit, prin explorarea chirurgicală a ovarului. Alţi factori sunt de ajutor în evaluarea chisturilor ovariene (pe lângă vârsta femeii, sau dacă aceasta ia contraceptive orale ).

Un chist care arată ca un simplu sac de lichid la ecografie este mai probabil să fie benign decât un chist cu ţesut solid în interior. Astfel aspectul la ecografie joacă deasemenea un rol în determinarea gradului de suspiciune privind o creştere ovariană. Cancerul ovarian este rar la femeile mai tinere de 40 de ani. După 40 de ani, un chist ovarian are şanse mai mari de a deveni canceros decât înainte de 40, cu toate că cele mai multe chisturi ovariene sunt benigne chiar după 40 de ani.
Testul de sarcină. Un test de sarcina pozitiv poate sugera că chistul este un chist de corp luteal, care se poate dezvolta când foliculii care eliberează oul se umplu cu lichid.
Laparoscopia. Folosind un laparoscop – un instrument sububţire şi uşor introdus în abdomen printr-o incizie mică, doctorul poate vedea ovarele şi poate înlătura chistul ovarian.
Un chist ovarian poate fi identificat în timpul unui examen pelvin, în cadrul căruia medicul palpează ovarele. Dacă este descoperit un chist ovarian, medicul va recomanda examene complementare pentru a determina tipul, mărimea şi compoziţia chistului. Aceste informaţii permit luarea unei decizii în ceea ce priveşte necesitatea unei intervenţii chirurgicale.
TRATAMENTUL
Tratamentul depinde de vârsta pacientei, de tipul şi de volumul chisturilor, precum şi de simptomele prezentate.
La pacientele de vârsta reproductivă, care nu prezintă simptome şi la care ecografia pune în evidenţă un chist simplu, cu conţinut lichidian, se recomandă expectiva (perioadă de supraveghere medicală fără tratament). După 1-2 luni, pacienta este examinată din nou, pentru a se depista eventualele modificări ale chistului.
Tratamentul anticoncepţional
Tratamentul este în funcţie de mărimea chistului. Până la dimensiunea de 6 cm se tratează conservativ; puncţie evacuatoare, tratament hormonal cu anticoncepţionale câte o tabletă pe zi din ziua a 5-a până în ziua a 25-a a ciclului menstrual. Dacă chistul este mai mare de 6 cm sau dacă recidivează, tratamentul constă în intervenţie chirurgicală: chistectomie.
Medicul poate prescrie anticoncepţionale pentru a reduce riscul ca noi chisturi să se dezvolte în următoarele cicluri menstruale.
Contraceptivele orale prezintă şi avantajul de a reduce în mod semnificativ riscurile de cancer ovarian – riscul scade odată cu creşterea periaodei de administrare a contraceptivelor.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este folosit pentru a confirma diagnosticul de chist ovarian sau de a evalua măririle de volum ale ovarului când există riscul de cancer ovarian. Chirurgia nu previne regresia chisturilor ovariene decât dacă se extirpă ovarele.
Tratamentul chirurgical este necesar în următoarele situaţii:
- un ovar sau un chist s-au răsucit (torsionat) sau s-a rupt;
- dureri severe şi sângerări;
- dimensiune mai mare de 7.6 cm sau comprimă alte organe abdominale;
- nu a disparut după 2-3 luni de expectativa (observare, fără tratament), mai ales dacă au existat 1-2 menstre în această perioadă;
- când se suspectează cancer ovarian bazându-se pe existenţa factorilor de risc şi a ecigrafiei ce depistează un chist anormal.
Ţintele tratamentului chirurgical sunt:
- confirmarea diagnosticului de chist ovarian;
- excluderea diagnosticului de cancer ovarian;
- extirparea chisturilor care provocau durere;
- scăderea presiunii pe care o produc chisturile mai mari de 7.6 cm pe vezica urinară sau organele pelvine.
Tratamentul chirurgical pentru chistele sau măririle de volum ovariene, se realizează cu incizie mică (laparoscopie) sau cu o incizie mai mare (laparotomie).
Se instituie în cazul chisturilor de dimensiuni mari, cu aspect anormal la ecografie, care continuă să crească sau nu dispar după două sau trei cicluri menstruale. Chisturile care provoacă durere sau alte simptome sunt extirpate (chistectomie). În alte cazuri, se îndepărtează ovarul afectat lăsându-l pe celălalt intact (ovarectomie unilaterală). Ambele proceduri permit menţinerea fertilităţii la femeile de vârsta reproductivă. Menţinerea unui ovar prezintă avantajul de a avea o sursă de producţie de estrogen.
Dacă formaţiunile ovariene sunt maligne, medicul va recomanda o histerectomie cu anexectomie totală (ablaţia uterului şi a ambelor ovare).
După menopauză riscul, ca un chist ovarian să fie de origină malignă, creşte. Prin urmare, se recomandă extirparea tuturor chisturilor care apar post menopauză.
|